Avind in vedere ca se apropie sfirsitul experientei numite Erasmus, am decis sa trec peste lenea existentiala ce-mi atirna de git, si sa mai scriu cite ceva pe aici. Nu ma prea pricep la tras concluzii, si apoi, nici nu-mi sta in fire sa vad eventimentele cu o finalitate exacta, asa ca ramine sa marturisesc cum am priceput eu treaba asta cu plecatul cu Erasmus.
Vine cam asa, multumesc Erasmus ca mi-ai pus cratita in mina. De acum inainte, cel mai probabil, voi putea minca si altceva decit cele doua oua prajite pe care stiam sa le fac. M-am specializat in bucatarie, stiu sa invirt carnea, sa fac sosul, sa pun legumele frumos taiate in supa, sa gust mincarea in timp ce o prepar, si multe altele, legate de mincare. Urmeaza asa : multumesc Erasmus ca mi-ai pus mopul in mina; nu am crezut niciodata ca a face curatenie in 9m(patrati) poate dura si trei/patru ore; nu stiam cit de greu e sa maturi in fiecare zi, sa dai cu mopul, sa stergi praful si sa ai grija sa nu faci mizerie la loc dupa citeva ore. Mai zic asa : multumesc Erasmus pentru toate noptile nedormite in care am scris cele 6-7 expose-uri la literatura, pentru toate injuraturile pe care am descoperit ca le cunosc si pentru toate cafelele facute la microunde pentru ca bucataria era inchisa noapte. As mai zice cite ceva : multumesc Erasmus pentru cele doua carti care mi-au ramas in suflet - Manhattan transfer(John Dos Passos) si On the road(Jack Kerouac); evident ca din moment ce am studiat literatura franceza, mie mi-au placut cartile americane. Si-mi mai ramine, draga Erasmus, sa-ti multumesc pentru toate duminicile in care am stat in casa, pentru ca nu am gasit nicio bodega in care sa ma leg de o bere si sa fumez o tigara.
In alta ordine de idei, buna treaba asta cu Erasmus, sint numai buna de maritat acum.

Tequilla. Da, tequilla. Nici nu stiu cum sa incep sa scriu despre ea, ar fi atit de multe de spus, de la cit de bine aluneca pe git, pina la tot ceea ce aduce dupa. In general totul incepe cu putina sare pe mina, 50 de tequilla si o felie de lamine, si se termina cu o usoara migrena dimineata. Ce se intimpla in intervalul sare - dimineata e ca la medicamente, difera in functie de organism si de dramul de minte pe care ti-l fura, sau nu, licoarea magica. Exista totusi citeva lucruri pe care le-am observat, ajutata de prieteni in mare parte, legate de consumul bauturii mentionate. In primul rind, dezleaga limba(dupa cum zice un drag prieten), oamenii sint mai dornici sa vorbeasca, sa povesteasca, sa-si aminteasca, sa rida, iar asta nu poate fi decit spre binele petrecerii. Uremeaza apoi, insotit de o usoara stare de ameteala - ce se datoreaza evident ridicatului de pa scaun- momentul in care persoana isi cauta un partener pentru a impartasi efectele consumului de tequilla. Cu putin noroc se gaseste persoana, una, doua, trei (dupa gusturi), se mai consuma un shot, doua, trei (din nou dupa preferinte), dupa care ... te trezesti a doua zi. Intre timp se danseaza, se cinta, se fumeaza o tigara, se discuta ceva filosofie de viata, evident intr-o lumina pozitiva, ca doar e tequilla la mijloc.
         Si apoi, a doua zi, cind consumul de cafea devine absolut necesar, iti pui, sau nu, minutele in cap, si iti promiti ca nu mai bei multa, multa vreme. Probabil tu esti singurul care crezi lucrul asta, dar fie, pentru o amagire de dimineata merge si asa. Eu am zis de multe ori ca nu mai pun gura pe tequilla(cu sora ei mai batrina vodka), dar, la fel ca si in cazul tigarilor, nu se poate. Pesemna ca eu mi-am pus miinile in cap mai mult decit altii a doua zi. Si totusi, nu pot ignora faptul, ca cele mai frumoase amintiri (sau zbuciumate) pe care le am sint legate de tequilla. Si mai urmeaza!
         

Cum astazi este din nou luni, imi reiau lista de lucuri pe care le am de rezolvat, si incep sa bifez. Prin mormanul de foi, gasesc o veche promisiune facuta inca de anul trecut : cind ajung in Franta ma las de fumat. Ei bine, au trecut deja doua saptamini de cind ma aflu aici, si inca fumez, acelasi pachet pe zi, aceeasi delicioasa tigara de dimineata, aceeasi monotona tigara din pauza dintre cursuri, si nenumaratele tigari din camera. Am renuntat sa ma mai pacalesc ca intr-o zi voi inceta cu aceasta activitate, e foarte clar ca nu gasesc dimineata placere mai mare decit o cana mare de cafea si o tigara. E suficient de trist ca trebuie sa ma trezesc ca o nebuna la ora 6:30, ca trebuie sa gasesc ceva cu care sa ma imbrac, ca trebuie sa cobor dealul pe ger ca sa ajung la facultate, ca trebuie sa vad moaca colegilor din anul 3, ca sa mai renunt si la singura activitate placuta pe care o am dimineata. Si da, sint sigura ca se gasesc 100 de motive sa ma las de fumat ( cum ar fi pretul tigarilor de aici, mirosul hainelor, sanatatea mea - evident, si multe altele bla bla bla ...), dar as putea mai degraba sa ma las de mers la cursuri dimineata, decit sa renunt la magia unui pachet de Pall Mall. Pesemne ca a avut dreptate George ca nu am sa ma las, si imi pare rau Cata ca in ciuda eforturilor tale, inca ma mai tenteaza tigareta.
              Iar acum, in pauza dintre cursuri, voi adera la activitatea mea preferata, o cana de cafea si o tigara, doua, trei ...

Pentru ca tentativele mele de a scrie, in formatul clasic, pe foi albe, mizgilite, sterse, s-au dovedit a fi inutile, finalul fiind mereu acelasi : cosul de gunoi, m-am oprit asupra unei forme moderne de a scrie ( nu ca asa nu as putea sterge tot ce scriu, dar merita o incercare si asta). Statutul meu de studenta Erasmus, in Franta, la 2500 km departare de lumea care ma saluta pe strada, m-a determinat sa-mi astern gindurile pe un blog. Desi credeam ca fi foarte usor, acum imi vine destul de greu sa scot din cap si sa astern aici tot ce am de zis.
Am sa fac o prima oprire la noua mea viata. Am plecat din Iasi si am ajuns in Saint Etienne, si desi credeam ca asta mi-am dorit mereu, acum, cind sint deja aici, ma intreb ce-o fi fost in capul meu. Da, petreceri faine, baieti frumosi, bautura buna, oras nou si totusi mi-e dor. Se va rezolva si asta mai mult ca sigur ... Veciunul meu de la etajul 6 se da cu skateboardul in camera, cu siguranta nu ar fi putut face asta in C5, iar dimineata ma trezeste alarma vecinului(care e racit inca de cind am ajuns eu aici). Stiu cu exactitate cind vecina din fata face de mincare, avind in vedere zgomotul pe care il face cuptorul cu microunde, dar nah, e Franta si peretii sint extrem de subtiri :)). Ieri, cind am coborit sa caut un joc la receptie, mi-am uitat in camera codul de la usa si am stat afara pina cind au iesit pustii sa-mi deschida usa ( baietii cu skateboardul), dar ce pot spune, nu ma plictisesc deloc. Restrictiile retelei de wireless sint inca un mister pentru mine; ;la o adica de ce ar restrictiona cineva goole.fr/ro/com ? Vecinii de palier sint simpatici, fumeaza has si narghilea, astept sa ma imprietenesc mai bine cu ei(am voie sa scriu asta aici?!), iar liftul merge dupa cum isi doreste el.
Pentru cei care vor spune ca sint nemultumita, ca ar trebui sa ma bucur ca sint in Franta si sa nu fac atitea mofturi, ca invit sa il ascultati pe vecinul meu cum isi sufla nasul la 6 dimineata, si apoi sa va multumiti voi. In rest viata mea e grozava, maninc pizza congelata, piure la conserva si tone de iaurt cu fructe; ce mi-as putea dori mai mult de atit? Chiar acum vecinul meu a venit acasa, usa trintita e semnul prezentei lui in inacaprea de linga mine, mentionez ca nu l-am vazut niciodata la fata pina acum; a plecat din nou - pesemne ca e un om ocupat.
Voi spune citeva cuvinte despre duminica francezilor, moment trist din viata mea. Obisnuita din Romania, unde duminica oamenii fac diverse actiuni de socializare(filme, teatru, plimbari, cumparaturi, mincat la KFC - McDonald's), am iesit cu doua fete sa-mi respect programul de duminica. Primul soc : nu mergea nicio masina pe strada; bun, am zis sa fiu rabdatoare sa ajung in centru. Odata ajunsa acolo, am constatat ca totul, dar absolut totul era inchis. Am cautat cu ardoare o bodega sa beau o amarita de bere, dar evident ca toata erau inchise. Si cind am intrebat, a doua zi, ce fac francezii duminica, mi s-a raspuns sec: sex! Doar duminica? Toata duminica? Inca mai astept lamuriri, sau poate aflu singura, cine stie.
Cam atit pentru moment, e din nou duminica si ma duc sa joc monopoly. N-am aderat la activitatile frantuzesti de duminica inca.